Dizertatii atemporale

Acolo...

2011-11-27T21:10:00.000+02:00

Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC

Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT.

Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS

Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS.

Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI

Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI

In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI

Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI.

Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC

Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC

Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC

Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!

Ochiul

2011-10-24T23:17:00.002+03:00

In lumea noastra-nveninata
un strop de suflet ne-ar mai salva
in lumea asta de mult smintita
toti poarta-n piept in loc de suflet o
mucava.
in lumea noastra cu ochi de roca topita in ura ucigatoare
doar ochiul tau mai vede drept, privind divin, departe-n zare
orbeste plange si inrosit spre cer cerseste
Dumnezeieste
un strop de suflet copt in jale
si botezat in albia in care apa se scalda in apus de soare
suflet strain, strain de lumea noua,
o lume hada nenascatoare de iubiri
te chem sa imi arati cararea cand vreau in tihna sa ma-nchin
suflet strain, te rog ma poarta pe adierea corzilor de harfa
spre lacul mortii fara dureri
unde din rugi si din cainte se aduna nepretuitele averi
acolo in spaime sacre virtutile se nasc si mor in lungi si molcome taceri
praf si cenusa, apa si foc, pamant si neant, suflet si trup
se ating si mor toate-ntr-un loc
pripeag cu solda as vrea sa fiu
si liber de al lumii drum ce duce vesel
spre fascinantul iluzoriu si inefabilul pustiu
straine, ochiul tau ma arde, iar soapta ta imi da fiori
as vrea sa fiu lacrima sa trec prin pleoapa-ti indestructibila si-opaca
ce ingradeste lumea-mi stearpa
si intangibila-ti credinta.
doamne, ce ideal poate ucide pofta de viata dusa-n desfrau?
arata-mi doamne calea dreapta, nu ma lasa sa bantui in pustiu
lasa-ma sa fiu lacrima ta
ochiu-ti de rele sa-ncerc sa sterg
si in a ta privire calda
in veci de mine sa ma pierd!

40

2011-09-25T13:20:00.003+03:00

N-am ochi pentru atatea lacrimi,
N-am ochi pentru atatea dureri,
N-am puterea sa spun cate simt
N-am cuvinte de-alint
Si nu vreau sa ma mint
Cu iluzii desarte
As ramane aici
Si-as pleca nicaieri
Sau poate
Departe de a lumii placeri.
Am venit parca ieri
In a lumii dureri
Urletele ei ma ating
Si in suflet se aprind
E atata foc in inima mea
Nimeni nu ma poate salva.
Nici n-as vrea.
Ma-nconvoi de nevoi
Ce se pierd in pustiu
Si eu stiu..
Ca degeaba ma zbat
Tot ce fac, e pacat
Stiu ca-i tarziu
Vremea trece si ma duce
Nicaieri.
Trepte urc sau cobor
Si ma duc ...spre al lumii pridvor.

Sensul vietii

2011-06-13T13:47:00.000+03:00

Cu recunostinta te cant, iti fauresc imnuri

In care orchestra mi-e flora, iar sala mi-e fauna

Drept recunostinta zidesc cel mai frumos mausoleum

Mult mai inalt decat cosmarul nostru

Mult mai maret decat l-ar fi cioplit sculptorul cel mai iscusit

In cele mai vii si minunate culori si in jurul tau am sa jos cele mai nastrusnice hori

Apoi benevol te zdrobesc rautacios, salbatic

In betie am sa-ti daram cu unghiile temelia

Findca urechia-mi nu mai poate percepe imnul dragostei.

Furios, rupt partitura. Dezandajduit, cu palmele pline de sange

Mazgalesc, stric culorile pe care ochiul meu obosit nu le mai intelege intensitate si sensul

Zdrobesc, zdrobesc mausoleumul in al carui spatiu se intinde peste gandurile mele flamande.

Sensul vietii pare a fi spre sfarsite, dar azi construiesc cu rabdare un nou mausoleum si cant o noua partitura.

Trec anii

2011-06-13T13:45:00.000+03:00

Trec anii, fugare fulgere pe cer, brazdand cu focare luminoase

Cararea vietii scurta si spinoasa

Capatul ei il vad, e aproape.

Inapoi de-as putea strabate

Dar cineva imi striga in urechi:

Nu se poate!

Plecat in genunchi, cer iertare

Pentru al meu suflet flamand ostenit si sleit:

Milenara piatra sfartecata de ape,

Sunt eu framantat si tacit.

Bogatiile mele sunt aminitirile din care sorb fericirea ultimelor clipe

Vise adormite, sperante risipite.

Infernul

2011-04-13T17:40:00.000+03:00

Infernul

Sarut pamantul ud acoperit de trupul tau bronzat

Sarut si locul perpetuarii speciei umane

Si din sarut un of ti s-a descatusat si suparata

M-ai supus la groaznice sicane.

Cand corpul ancestral strapunge gaura cea neagra

Tu spatial suspini cu ochii atintiti spre stele

Gaura neagra a inghitit din partea mea intreaga

Iar gura mea flamanda iti musca pofticioasa din…..

Atemporal

2011-04-13T17:37:00.000+03:00

Bezna, bezna. Nicio raza de soare

Nicio faclie in cenusa incinsa

In bezna ploaia pare din ceruri prelinsa

Tipete. Gemete ascutite.Ajutor Doamne

Totul in jur e val al mortii

Moartea se imparte in portii

Ploaie. Ploaie rece ascutite sageti,

Picaturi negre si rele lovesc pretutindeni

Ploua cu cremene neagra

In tacere un raset sarcastic se sparge in bezna flamanda de noapte

Pretutindeni cadavre incep sa tresalte.

Bezna. Nicio raza de soare. Ploua.

Poaie rece. Ascutite sageti. Fum.

Din fum moartea pe pamant reapare

Totdeauna in mantaua de scrum.

Amintiri

2011-04-13T17:35:00.002+03:00

Amintiri

Amintiri incotro taramuri va indreptati

Catre ce tinuturi pline de soare?

Spre ce meleaguri?Dupa ce melodii zbierati?

Peste imesul ocean de lacrimi amare?

Amintiri, de ce-mi furati sansa

De a fi fericit pana mor?

Amintiri, lasati-mi revansa

De a fi pe pamant vazator.

Amintiri, lasati-ma sa fiu liber

Lasati-mi dorinta mea de muritor

Amintiri lasati-mi sansa sa sper

Amintiri, amintiri va implor.

Timpul pierdut

2011-03-22T12:03:00.000+02:00

Cine ma ajuta sa spun ce-as fi vrut ?

Sa-mi arate-ntr-un fel

ca nu-i timpul pierdut?

Sa imi dea o secunda macar

Sa refac ce-am stricat

Si sa strig apasat “ te iubesc’’...si atat.

Sa nu regret cat voi fi

c-am trait si-am tacut….

Cine mai ma poate reintoarce din drum

Sa ridic ce din maini prea usor am lasat?

Cum mai pot sa zidesc ce-as fi vrut

Si sperand am lasat

Pentru ziua in care singur, trist si posac

sa constat

Ca e timpul pierdut?

In zadar ma framant,

In zadar m-as ruga

Sa se-ntoarca-napoi

Si sa-i spun tot ce simt

Sau macar un cuvant.

In zadar as spera ca strigand ce n-am spus

Al meu tata iubit m-ar ierta c-am tacut?

Poate de-ar fi stiut

ca-l iubesc si nu vreau sa ma lase strain

Azi pe lume noi doi, am fi mers pe un drum

Nebatut pan-acum.

El un tata-mplinit, eu un fiu si un tata mai bun.

In zadar ma framant.

Prea tarziu sa-l aduc inapoi

din tacutu-i mormant.

El s-a dus asteptand, eu raman si regret

C-am tacut si-am pierdut

O plimbare in doi. O plimbare doar noi…

Tu un tata-mplinit, eu un fiu fericit si un tata mai bun.

Reloaded

2011-03-03T15:11:00.001+02:00

Dupa doi ani....revin!

Miracol, Coane Romica

2009-03-27T13:16:00.002+02:00

- Neata!
- Neata!
- Ce-i atsta domne?
- Vela, domne ce sa fie? raspunse omu'scarpinandu-se in crestet.
- Mare, mare...
- Este zise omu multumit de fierul din fata noastra.
- Uitati cu sta treaba, zic. Am si eu aici, si ii aratai asa...dintr-o miscare ampla a bratului si cu privirea in zare, o placa de beton in curte si as cam vrea sa scap de ea. Se poate?
- Sigur rapspunse vesel omul. Bineinteles nestiind despre ce e vorba. Mai mult bag de seaama gandindu-se la un ciubuc dolofanut.
- Pai cand? intreb eu, aparent negrabit ca si cand treaba asta avea tot ragazul din lume iar eu toata rabdarea la discretie. Nu dealta dar oamenii astia dornici de " munca" te citesc dintr-o clipita cat de mare ti-i dorinta.
- Pai acum? intreb eu ca si cum n-as avea nici-o tragere.
- Pai, zice omul, la ce s-o amanam pe mane, pe pomane. Haide sa o luam.
- Bine, raspunsei, mucalit, ca si cum omul se tinea de mine de mult timp, si eu nu, si nu, si nu...Veniti dupa mine, aruncai asa un mormait.
Sarii incet in masina, mai mult franandu-mi aruncarea de cat lasandu-ma in voia ei.
Porniram amandoi prin hartoape. Eu in fata, el in spate. Eu in masina mica, el in buldozer...O chestie asa in care ti-e parca si frica s-o pornesti sa nu rastoarne lumea de-andoaselea. Desi daca ma gandesc bine, poate c-ar pune-o la loc.
- Ne opriram numai in fata portii, sau mai bine zis in locul de unde poarta lipsea si lipsita va fi vreme multa de ici inainte.
- Omu meu, opri motorul si desi era trecut de vreme multa de ultima tinerete, sari din masina de zisei ca praf se face pana ajunge jos.
Ca o felina sari in picioare, atinse cu degetele mainilor aerul din jur, se sprijini de ceva invizibil si pana eu sa apuc sa inteleg ce ii mana pe oameni in lupta, ma trezi cu el in curtea mea, calare pe placa de care voiam sa ma lepad.
- Buunnn, zise si sari la sarma ce se sprijinea de stalpii gardului si o dadu larg la o parte.
- Ia si matale de colo, imi ordona mai mult bland decat dur.
Nu stiu din ce ratiuni, nu ma impotrivi de loc si nici nu avusei vreo replica.
Ma agatai de plasa de sarma si ma lasai tarat de omu' meu.
Ma parasi intr-o rana, captiv de greutatea sarmei iar in palma simti o usturime. Scosei palma prinsa intre plasa si stalp si ma smiorcai doar pentru mine: mi-o belisi mai nene, mai.

Revoltator

2008-10-17T13:03:00.001+03:00

Oameni buni, traim vremuri in care BANUL face si desface prietenii, casnicii si decide dreptul la viata ( operatii si tratamente medicale), vremuri dictate de BANI.
Bancile s-au nascut din nevoile intriseci ale oamenilor.
1. Sa intermedieze plati intre terti in schimbul unui comision, “irigand astfel sistemul economic”. ( banii sunt sangele care iriga sistemul economic spunea un mare economist englez, Paul Samuelson.)
2. Sa ofere cu titlu de imprumut capital celor care au nevoie temporara. Dobanzile fac profitabil imprumutul. DOBANZILE si comisioanele de gestionare.
3. Sa participe si sa profite din avantajele economiei de piata.

Ca orice afacere, afacerile bancare trebuiesc reglementate si controlate.

In Romania, banci cu renume INCALCA REGULILE. Cum?
aplicand comisioane ILEGALE.

In Romania, tara membra UE banci cu traditie in tari europene, au poposit pe plaiurile mioritice si au inventat noi si noi comisioane:
1. comision de acordare a creditului. ( e ca si cum te-ai duce la piata si ai plati 1 leu pe chita de patrunjel si inca 1 leu pentru fatul ca ti-a dat taranul chita)
2. comision de retragere. ( inca 0,5 lei ca ai ridicat chita (
3. comision de administare ( plus o, 2 lei pentru faptul ca taranul are grija de hrana ta)

DISCRIMINARE!!!!!!!!!!!

EXISTA posibilitatea negocierii acestor comisioane si dobanzi. Adica tu te duci la banca imbract la costum si obtii o negociere de O puncte iar altul de langa tine, la ghiseul de alaturi imbracat ca un beduin, rade ca un porc si vorbeste ca o reptila primeste de la fatuca inepta de la ghiseu 1 punct dobanda mai putin). Exista “produse vip” pentru cei care lucreaza in media, dobanzi fixe si mici. Macar de aceste produse sprijineau o patura saraca ( profesori, medici etc…e si aici discutabil)

BIROLUL DE CREDIT in Romania se comporta ca SECURITATEA pe vremuri. Discriminarea isi face loc si aici.
Unele persoane cu datorii neplatite obtin in continuare, in urma “negocierii” noi credite, altele NU.
Eu am fost introdus in BIROUL DE CREDIT in urma unei nerambursari a unei sume ridicole la un card de credit ( 1.400 lei, ridicase, depusesem etc ). Asta se intampla in 2001, moment in care nu exista un astfel de birou si implicit nici nu exista o reglementare in acest sens. Nu fusesem instintat nici macar o data de datorie.
In 2007 nevoia achizitionarii unei case m-a impins la banca (BRD). Acolo am aflat ca am o datorie veche ( 6 ani ). Am platit inmiit suma ( dobanzi peste dobanzi, dobanzi la dobanzi si costul de 700 Ron cheltuielile unei firme de recuperare care nu cheltuise cu mine nici macar pretul unui apel telefonic sau o recomandata postala )
Dupa tratative indelungi de rscoatere a mea din biroul de credit banca care “ma daduse in gat” se ofera sa imi dea creditul necesar. Avea cea mai mare dobanda, cele mai mari comisionane, normal ca mu doream asa ceva. A urmat o serie lunga de notificari, de amanari, tergiversari, nervi si timp. Pana la urma BCR-ului i s-a facut mila de mila si mi-a DAT de nu mai pot duce. Am semnat grabit si fericit un credit ipotecar cu dobanda fixa primul an de 6.2. In al doilea an dobanda devenea variabila. M-am intrebat ca prostul: cat sa creasca dobanda, cu un punct maxim doua mi-am raspuns eu tot ca prostul. GRESIT!!!! Dobanda a crescut la 10.2 puncte procentuale, ceea ce mi-a ridicat rata cu 52%. Am turbat anul asta in luna aprilie cand in loc de x am platit x plus x/2.

Am alergat ca dobitocul la BCR sa vad de ce. Raspunsul a fost: pai noi de unde sa stim? Suntem niste simplii angajati mi-a spus directoarea sucursalei BCR Lujerului.

A urmat un sir lung de notificari, amenintari in scris cu justitia, cai legale…etc.

Rezultat? ZERO. In contract scrie negru pe alb: Dobanda este dobanda BNR plus 1,2 pp. Gradul de indatorare in perioada in care am contractat creditul era de 70 %. Astazi este de 102%.

BCR a venit cu propunerea sa refinantez creditul ca au un produs nou. URAAAA zic eu ca prostul. Alerg, fac acte, alerg duc acte si astept raspunsul. Astept. Si intr0un final mi se raspunde sec ca nu poate sa imi redea banii pe care mi i-au dat cu un an in urma pentru ca sunt prins in birou cu un card de credit. Acelasi card peste care trecusera odata, atunci cand aveau nevoie de un fraier. Acum il aveau. Ce rost avea sa il si ajute? Adica de ce sa ii dea aceeasi suma la un pret mai mic???

Le-am cerut in scris sa imi spuna ce se poate intampla daca ei imi cresc la nesfarsit dobanzile, la ce ma pot astepta, pana la ce limita superioara pot creste dobanzile. Mi s-a raspuns in scris ca toate durerile mele se regasesc in contract. Atat. Eu scrisesem 3 pagini si primisem 2 randuri.

Ce fac azi? PLATESC si scriu pe blog din casa mea. De fapt a lor.

Concluzie: Faceti ce vreti, daca stiti ce faceti. Daca nu stiti, stati in banca voastra!

ALEGORIA

2008-10-14T13:51:00.001+03:00

Mitici si mitologi si politruci
Trancedand spre ideatice penumbre
Renasc din simboze de nevoi
Prefigurati in zei cu chipuri schizoide
Sintetizand, ei cresc lasand
In urma lor alegorii o mie.

ADIO

2008-10-10T11:57:00.006+03:00

Oamenii mari isi doreau atat de mult libertatea incat ar fi fost in stare sa isi dea si ultima suflare pentru ea. Asta era tata si un vecin de la etajul II. Eu nu-mi doream niciodata mai mult decat aveam. Protejat de zidurile socialismului ma distram de mama focului in sarbatorile legale. 24 ianuarie, 1 mai, 23 august…Ne jucam: lapte gros, tara, tara vrem ostasi, filme, fete sau baieti, telefonul fara fir, popa prostul, sotron, cordeluta. Cantam de placere imnuri si simteam ca ne ridicam deasupra multimii. Dar multimea eram noi. Suflete chinuite in trupuri imbracate identic. Eram soim si am devenit, nefacand altceva decat sa cresc, pionier de nadejde, apoi…m-am trezit utecist. Toata lumea din jurul meu suferea aceeasi transformare. Insa o simteam si o traiam doar pe-a mea. Printre si impreuna cu ei: colegi, prieteni si cunoscuti mai apropiati sau mai departati. Ne adresam cu respect tuturor si toti cei mari erau tovarase sau tovarasi. Doar sexul si clasa ne diferentia. Clasa muncitoare si clasa intelectuala. Aveam un cult pentru clasa muncitoare. In practica, invatam sa iubim tot ce rodea sub privirile noastre. Toamna, rodul pamantului si in restul anului, rodul palmelor.
Imi placea mirosul campului si in diminetile reci ale toamnei ma lasam hipnotizat de intinderile de pomi fructiferi, de plantatiile de legume sau de viile fara sfarsit. La scoala, iubeam rechizitele scolare, iubeam surasul celor dragi, iubeam revistele ce-mi cadeau in maini, cartile cu eroi…si ce eroi…. Iubeam pana si penarul chinezesc si guma parfumata, pixurile cu arc si stilourile cu penita de aur. Iar mos gerila stia de fiecare data ce-mi place si ce considerau parintii mei ca imi trebuie. Mosul era imbracat in culoarea drapelului cu sercera si ciocanul. Acelasi rosu purpuriu. Imi doream un pix cu 4 penite, mosul imi aducea de fiecare data de Craciun. Imi doream rar si primeam pe masura.

Astazi, iubirea si-a pierdut savoarea. A devenit sireata, materialista si trecatoare. A prins gustul banului si placerea frivola. Deseori se prostitueaza la colt de strada. Iubirea de azi este dama de companie. Platesti, o ai. Nu platesti, ramai sa tanjesti dupa iubirile de alta data...

DEGEABA

2008-10-02T18:30:00.001+03:00

DEGEABA...

- Incotro zboara buni’ pasarile calde?
- Incotro le duce vantul rece
- De ce mor oamenii, buni’?
- Degeaba …

Degeaba, vreau si eu sa mor
Sa-mi port iubirea in tacere
Sa cresc in suflet, pui de dor
Si sa ma las, spre lumea mea,
Purtat de vise si de lene
Sa trec siret printre copai
Sa ma dezleg de vreri fugare
Sa simt mireasma de odai
Croindu-mi prin paduri de oameni
O singuratica carare…
Degeaba vreau sa ma cufund
In somnul vesnic si profund,
Pamantul sa-mi fie vesmant
Iar luna cu a ei lucire
Sa-mi lumineze-n vesnicie
Cararea viselor desarte
Sa inteleg cum e sa fi
De oameni alungat departe
Degeaba vreau sa ma despart
De gandul lumii straveziu
In neant sa fug,
Sa fiu o lacrima...
Sa plang.
Sa ard pe jarul lumii rug…
Sa fiu degeaba fier de plug
Degeaba vreau sa ma scufund
In somul vesnic si profund.

ruga

2007-11-25T13:42:00.000+02:00

Sa ne risipim pentru o vreme... in umbra vietii sa ne cernem...
Sa ne uitam pe drumuri desfundate... in lacrimi inundate...
Sa ne ascundem iar dupa copaci...
incremenind in chingi de buruieni sau...
camp de maci...
Sa ne blocam in vara in zapezi,...
sa ne ascundem in cirezi...
In lanuri de porumb necopt, in toiul iernii,sa ne perpelim...
In labirintul inimii scaldate-n in lumina, sa ne pierdem..
In gheata topita sa ne ardem...
Sa ne lasam din nou cuprinsi de frica...
Sa ne ascundem in spatele sortilor,
Sa poposim in nopti fara de luna,
sa pierdem urma timpului, pe urma...
si ritmul sa se piarda lent in bezna...
Sa nu gandim, sa nu visam, sa nu ne regasim...
Sa incercam asa ne traim...
In fuga despartiriilor intru vecie...
ar fi placut in zori sa ne trezim...
Gasim, regasim, ne regasim...
Simtim, resimtim, ne resimtim...
Traim, retraim, apoi murim....

sa invatam

2007-11-12T09:39:00.000+02:00

Sa invatam sa dam si sa cerem iertare
Sa invatam sa plangem cand ne doare
Sa invatam gustand din lacrimi de pe cruce
Ca vorba dulce inca mult aduce...

Sa invatam sa rechemam iubirea
Cum mama ne-a strigat din batatura
Sa invatam din nou ce-i fericirea
Si sa uitam cuvintele de ura.

Sa invatam un cantec de-alinare
Si sa-l cantam in seara, la culcare
Sa invatam sa rupem din tacere
O vorba buna, dulce ca de miere.

Sa invatam sa intelegem lumea,
Sa invatam ca lumea suntem noi
Cu vorba buna s-alinam durerea
Caci sangereaza-n inima, apoi.

Sa invatam sa ne jucam cu pruncii
Si sa le spunem tot ce am uitat
Sa ne-amintim in vreme de prihana
Ce-n lume este bine, ce-i pacat.

salba

2007-11-12T00:47:00.000+02:00

de undeva,
din negura vremiurilor
din salba anilor, o margea cat un ochi
ma priveste febril.

as da anii ce ar urma
pentru a mai privi odata,
prin ochiul nedospit al copilariei

de undeva, in lumina inocentei
un ochi straluce....si orbit,
privesc zadarnic in trecut.

imi simt cu mainile de lut
cum fata-mi curge
iar sufletul mi se prelinge.

instinct primar

2007-11-11T11:32:00.000+02:00

Nesiguranta, uimire, nemultumire. Minciuna, clevertire, barfa, nestapanire. Amagire, dezamagire,Teama, frustrare, razbunare. Apoi iar teama. Iar frustare. Mai multa teama. Mai multa frustare. Si o ura care clocoteste.
Ca un caine hamesit, ca un lup singuratic, intr-o fuga continua pentru supravietuire...Asa se naste si traieste romanul in societatea lui. O societate care ii alimenteaza cele mai bizare si mai negative stari emotionale. Romanul e drogat de forta societatii si de slabiciunea sa.
TEAMA fata de autoritati, teama fata de legile aspre si intotdeauna injuste...
TEAMA in fata puterii trecatoare si iluzorii...Puterea banului...
TEAMA de el insusi, de puterea lui, de lipsa de masura, teama de limitele si nemarginirile sale...
FRUSTRARE. O enorma doza de frustrare ce e alimentata de o teama aproape indefinibila. Frustrari ajunse la stadii maladive. Frustari adulte. Macar de ar fi avut naivitatea frustrarilor copilaroase...
RAZBUNARE. Dorinta razbunarii creste exponenial. Mai multa teama, mai multa frustare. Mai multa frustare, mai multa razbunare.
Un cerc vicios. Un drum fara capat. Am crezut ca trecerea timpului le rezolva pe toate. Ca obisnuinta potoleste setea. NU!!! Setea creste. Numai razbunarea cruda o potoleste. Un timp...
Starea romanului de azi are ceva animalic. Cred ca nu ar fi o exagerare daca as spune ca romanul are cele mai ascutite instincte animalice...
Romanul este suma tuturor instinctelor. Bune si rele. Atatea bune cate i-au mai ramas.

metrou

2007-11-11T00:36:00.000+02:00

Lacrimile reci ale despartirilor frivole, sughiturile lungi ale iubirilor scurte, clipele repezi ale serilor mentolate si lente, oftatul spasmotic, privirea pustie...strazi, umbre si penumbre, buze stoarse, parfum, sapun, lipici, sclipici sunt amintiri pe care altadata incercam sa le ascund iar astazi, astazi ma straduiesc sa le gasesc.
Petale incinse in rosu aprins, urme de pasi in zapazi de papadie sunt iluzii cu care incerc sa fortez rsapunsuri pentru intrebari fara sens...
Intru in statia de metrou. Intrarea e intodeauna mai inaccesibila decat iesirea. Ca-n viata. Identic. La intare ti se cere bilet, la iesire nu ai nevoie de nimic. Intarea in subteran e insa mai grea decat iesirea la suprafata. Intarea e pierderea libertatii, iesirea e ca o regasire...Banale sunt caile domnului, complexa e calea de a le intelege. Gasesti o multime de cai si eviti sa alegi una de teama ca nu e cea mai scurta. Stiti ce e trsit? Ca aatat de tarziu am inteles ca trebuia cautata calea cea mai lunga. Cea scurta e anevoioasa...ajungi prea repede la capat. Apoi ce faci? Astepti vesnicia. Daca nu cumva capatul e chiar trecerea spre vesnicia lunga si apasatoare...

statut de meserias

2007-11-07T01:42:00.000+02:00

Nu-mi plac defel oamenii care se tanguie zadarnic. As fi spus ca nu=mi plac cei ce se plang fara motiv, dar, mi-e teama sa nu gresesc. Ei au motive serioase atunci cand iti pufnesc in nas. Motivele se vor deduce din context . Imh.., mbagnpula...,kkkt, nda de ce eu?... ia mai mpuneti mana si nfaceti ji voi..., nnnnu vreau..., uite asa nu vreau... Pai ce? nnntz,si sirul interjectiilor, cacofoniilor, mibustuladelor, cleverterelilor, jumantoparlelor, poate continua. Acesti meseriasi nu-mi plac deloc. Pot parea amuzanti pentru o clipa, simpatici sunt doar daca tii cu tot dinadinsul. Acesti meseriasi incep sa se inmulteasca exponential, odata cu nevoile tale. Sunt multi. Infinit de multi. Mai multi decat toti oamenii de pe planeta la un loc. Ei ar umple universul cu lumea lor daca ar putea sau daca s-ar gandi ca si pe alte galaxi ar gasi oameni care sa-i asculte. Acesti meseriasi au insa un mare avantaj. Exista fraieri care ii pot lua in serios. Eu sunt unul. Am fost unul d-ala mare de tot. M-am mai lecuit de la o vreme. Sunt Stan Patitul.
Ce te faci daca acesti meseriasi te pun pe tine sa le faci treaba si sa-i chemi sa-si ridice foloasele? Ti-e si teama sa-i deranjezi pentru ca nu cumva sa te jdreleasca pe obrajiori...Ei bine, sau mai degraba rau, de meseriasi sunt satul pana peste multe vieti de acum incolo. Am platit cu multi bani, nervi, timp si energie lasandu-ma in seama obiceiurilor lor.
Meseriasii au milioane de tipologii: rozari, pielari, blanari movilari, cartitzari, neobrazari, farfaronari, trambitari, jumantzari, cheflari, treflari...Sa stiti ca nimeni nu poate face un clasament clar al meseriasilor de pe lume. De ce? Pentru ca in fiecare clipa apar noi si noi forme de meseriasi.
Indiferent de tipologia, psihologia, experienta, varsta, profesia, (ne)educatia din care fac parte, meseriasii au ceva in comun care ii aduna intr-un grup omogen. Scopul. Ei bine, de fapt rau este ca ei au cel putin un scop bine definit. Trantesc, pufnesc, mustruluiesc, trancanesc, izbesc, muiesc, stanjenesc pana isi ating obiectivele. Scopul lor este insa unul nobil: sa te faca. Cum? Orisicum, oricand, oriunde, ori de cate ori nevoia o cere...Nevoia de ce? De bani, de nervi, de energie, de chef de viata, de speranta, de...chiar si de un capat de atza....Daca tu, cititorule esti unul dintre ei fa bine si fa-ma si tu! Cauta-ma, iti stau la dispozitie. Daca, culmea, faci parte din gasca de fraieri iti urez: NERVI DE OTEL!

obicei

2007-11-06T09:43:00.000+02:00

Un act reflex, un gest, o actiune creatoare de senzatii( o cina intr-un loc special, un dans intr-un anume club, o expozitie, un curs, drumetii, plimbari spre aceleasi tinuturi, etc ) si cate si mai cate din cate facem, sunt obiceiuri firesti ale noastre. Plimbarea cainelui in parc, lectiile de karate, intalnirile de weekend, ziarele de dimineata, cafeaua de la birou sunt obiceiuri fara de care...viata noastra n-ar ma fi la fel. Dupa o vreme devin rutine, plictisitoare si chinuitoare. Mi se intampla adesea sa intru intr-o rutina si apoi sa depun toate eforturile omenesti sa ma 'salvez'. M-am plictisit sa ma intalnesc in fiecare seara cu un prieten la cafea. Aceeasi cafenea, aceiasi consumatori, aceiasi ospatari, aceiasi 'taxatori' de bilete din parcare. Seara de seara...O seara ce se repeta la nesfarsit. Seara de seara ma intalneam cu obiceiurile lui ( acelasi salut, acelasi ton, aceeasi privire, aceleasi gesturi, acelasi telefon, acelasi ton de mesaj, acelasi butonat al incontinuu al telefonului...acelasi semn de cerut nota, acelasi salut de despartire...Aceleasi discutii interminabile pe tema alegerii localului,a traficului, a obiceiurilor proaste, pe marginea timpului trecut si petrecut in zadar. In zadar? Mi-am luat adio de la toate obiceiurile lui, de la saluturi de revedere...de la el, intr-un cuvant. Apoi mi-am luat adio, pe rand, in graba de la toti care ma atrageau intr-o rutina ce mi se parea c devine implacabila...Am pus punctul pe i apoi am pus linistit, punct. Si, culmea am luat-o de la capat. Alt capat...Am cunoscut alti oameni cu care am impartit alte obiceiuri...Iar astazi observ ca am ramas doar cu obiceiurile mele plus cateva noi obiceiuri. Astazi am obiceiul de a refuza intalnirile cu oameni ale caror obiceiuri le cunosc dar si cu oameni noi ce dau semne ca sunt tipicari, banali, iscoditori...Azi am deprins cel mai banal obicei. Spun NU, tuturor. Pentru ca azi sunt atat de revoltat impotriva lor ( si a mea pentru ca nu ii pot schimba ), a celor care sunt construiti dupa tipare, dupa reguli, incorsetati in propriile lor gesturi si obiceiuri. Azi sunt singur, cu obiceiurile mele. Am facut cafea, dus, am deschis laptop-ul, am citit mail-uri, am raspuns catorva. De maine, imi promit ca la unele voi renunta pe altele le voi schimba. Oare, m-am plictisit cu viata mea? Sau poate ma plictiseste insasi viata?

suveniruri

2007-11-05T10:22:00.000+02:00

Printre sute de cuvinte,
Printre ganduri felurite,
stau posac intr-o odaie
si ascult a mea tacere
cum se sparge-n...
mii de picaturi de ploaie...

Ploua trist la mine-n casa
Ploaia, sufletu-mi apasa
Si incremenit de spaima
Imi iau mantia de taina...

Dintr-un colt al incaperii
Ma priveste un stilou
Sta incremenit ca mortul
pironit pe un birou...

N-am o cola de hartie
Sa incerc sa-l reinviu
Sau un mic reportofon
Sa-i iau domnului Stilou
Un banal de interviu...

Pe fotoliul ros de vreme
Stau de vorba doua perne
Nu-inteleg ce isi vorbesc
Vad doar cum isi susotesc..

Pe podea, intinsa toata
Sade trista umbra mea
Iar eu ca lovit de soarta
Ma asez pentru vecie
Langa ea...

Nu-mi mai rascoliti odaia
Voi ce vreti sa ma-ngropati
N-o sa dati din intamplare
De ceva ce vreti sa luati
Suveniruri am, o mie ...
dar le tin ascunse bine
chiar adanc, adanc in mine...

speranta ucide?

2007-11-02T06:16:00.000+02:00

Am fost cu adevarat socat. Dupa un timp ( 2 ani) de amorteala, ceva despre care o sa va spun mai multe, m-a frapat, mirat... SOCAT.Doar revolta ce mai imi dadea semnale ca...mai simt ceva - poate putina ura. Invidie si gelozie - niciodata. Nici macar o farama. Dar sentimente cu adevarat emotionante, in ultima vreme absolut deloc. Iubire, dragoste, mila, etc. Poate cate putin din fiecare ( insignifiant ). Nu insa cu o intensitate care sa ma tulbure. Mult mai putin ca odinioara si niciodata peste asteptari...
Ei bine...Am revazut dupa o perioada de cca 5 luni, baiatul unei prietene.
"X" Caracteristici fizice: 27 ani, 180 cm, 120-130 kg. Ochi caprui, privire jucausa de copil rasfatat si adesea neglijat.
Atitudine: miserup'-ism cronicizat. O durere in p...si in cate si mai cate de-ti venea sa-l pocnesti cat era de... gras. Numai politetea lui educativa si prietenia cu mama-sa m-a tinut departe de a-l "'zgoni" pe puradeu. Baiat istet fara indoiala, scolit, titrat...dar ce folos...

Ieri pe seara il revad la casa prietenenului meu, Mircea fratele mamei zanaticului dolofan. Sa raman mut pentru vecie de uimire.
Un tip cu structura usor oasoasa, dar atletic ma saluta cu o voce care imi era cunoscuta... Ochiii...Sclipirea nu mi-era straina defel. " Ce faci bai, batrane?" rasuna camera. Eu, ca lovit cu paru reusesc sa zic: Dinu????????????.
Rade strengar dar diferit. Omul se maturizase. Cred ca odata cu fiecare gram pierdut castigase tone de inteligenta, cu fiecare alt gram castigase ratiune, alt gram ii adusese in schimb maturitate, intelepciune, farmec...etc. Grasul se schimbase, ca in povestile copilariei din Zmeul cel rau in Praslea cel voinic cu mere aurite....
Acum, ma intreb ca prostul. Nu cumva e vorba de perceptie? Perceptia lui despre sine ii produsese schimbarea? Sau perceptia mea asupra lui se schimbase.?
Imaginati-va ca vorbiti cu un adult de dimensiuni mari, inalt, catare dreapta, fermecatoar la trup, voinic cat sa darame muntii si cu o voce ascutita de copil de varsta prescolara. Credeti ca ati putea sa-l ascultati ca pe un adult? Din experienta, zic, nu. Perceptia schimba multe...
Extrem de multe. Radical. Iar ambitia bazata pe un scop pozitiv aduce fericire in inima dstra.
Ignoranta ucide. Eu sunt fumator inrait,. As vrea sa am ambitia razgaiatului X si sa traiesc, daca se poate ceva mai mult. De ce? Sa pot vedea mai multe. Dar ma gandesc ca poate pot vedea intr-o clipa ce altii n-au vazut intr-o viata...Si asta ma bucura. SPERANTA. Specanta ca voi reusi, speranta ca nu mi se va intampla tocmai mie, speranta ca "merge" si asa....Aceasta speranta poate ucide ambitia. Rationament gresit? Nu stiu... Voi medita....Poate pana moartea ma va chema....Sper ca foarte tarziu. Nu am ambitia sa ma pot lasa insinte de a fi prea tarziu....

graba ucigasa

2007-10-30T01:26:00.000+02:00

Sunt cuprins de o graba sfasietoare. O graba care ucide bucuria insetata de a trai. Sunt permanent conectat la un timp ce se transforma intr-o sentinta implacabila si definitiv...Cu toata puterea, in gandurile legate de vicisititudinile viermoase ale existentei, duc o lupta acerba cu graba care seaca, asemenea soarelui evapora apa din albie lasand in urma un mal scorojit. In zadar incerc sa-mi impun un gand de dulceaga eternitate, el este paralizat instant de graba… Sunt constient de forta de autosugestie si de falsul gand oprimat... Apoi, si constiinta mea functioneaza in acelasi sistem controlat de graba ucigasa. In zadar incerc sa salvez secundele zdrobite de amintirile speriate... Necrozate rapid, ranile sufletului se inchid lasand urme adanci, cratere vulcanice ale eu-lui meu ce transpira in graba, bamale fapte. Ma grabesc sa prind norii, ma grabesc sa raman desi as pleca sa respir pe-ndelete aerul curat al fantasmelor. Ma grabsesc sa vad si sa descopar frumusetile imaginatiei, dar, de teama ma feresc sa o iau inainte….
Ma grabesc sa prind intunericul, sa ascult simfonia tacerii. Ma grabesc sa imi reamintesc totul... Ma grabesc sa uit... Ma grabesc sa traiesc, pentru ca in final sa descoper urmele pasilor ce au atins in graba obiecte si fiinite predestinate. Pana si tristetea mea este doborata in graba de falsa pudoare a bucuriei umane.
Ma grabesc sa scriu despre ce cred si un gand cunoscut, prea cunoscut poate, ma obliga sa opresc gandurile macinate de patima infailibila a grabei. Derutat pana si de ultima suflare inghit in graba sufletul care m-a purtat, sufletul care m-a izgonit...

dincolo de extreme

2007-10-29T16:01:00.001+02:00

un ochi de bivol si un ras de cocostarc...un pas in doi la polul opus...nu va grabiti, sunt locuri libere si spatiu destul...indescifrabil va salut